Adenomcauze deprostata

Adenomul de prostata este o afectiune cu evolutie insidioasa, pe parcursul a mai multor ani, modificarile induse asupra aparatului urinar fiind lente. Prostata este o glanda accesorie a aparatului genital masculin, care se afla la baza vezicii urinare si care inconjoara portiunea initiala a uretrei.

Cresterea in volum a adenomcauze deprostata realizeaza comprimarea in timp a uretrei, determinand modificari ale actului mictional. Pentru golirea corespunzatoare a vezicii urinare in cazul in care eliminarea urinei este impiedicata, muschii vezicii si cei abdominali cauta sa depaseasca acest obstacol printr-un efort suplimentar, in asa fel incat la inceput fluxul si debitul urinar sa nu sufere modificari.

Ulterior, chiar daca aceasta musculatura se contracta mai puternic, acest mecanism este depasit, instalandu-se asa numita "vezica de lupta", cu pereti grosi, anfractuosi. Odata depasit mecanismul de golire al vezicii urinare apare reziduul vezical, acesta fiind responsabil de complicatiile adenomului de prostata : infectia urinara, litiaza, hematuria, incontinenta, retentia completa de urina "globul vezical" si insuficienta renala progresiva.

Sus Adenomul de prostata apare in conditiile unui deficit al activitatii testiculare.

Prostata normala Adenom de prostata hipertrofia prostatica benigna Factorii adenomcauze deprostata risc incriminati in aparitia adenomului de prostata sunt : varsta, consumul de alcoolfumatul, hipertensiunea arteriala, obezitatea si diabetul zaharatprecum si consumul de medicamente antidepresive, simpatico-mimetice, antihistaminice.

Semnele adenomcauze deprostata simptomele care ar trebui sa atraga atentia asupra posibilei existente a unui adenom de prostata sunt rezultatul interrelatiei dintre obstructia subvezicala provocata de marirea in volum a prostatei si mecanismele adaptative ale vezicii urinare.

Aceste simptome sunt clasificate astfel : obstructive - un inceput ezitant al urinarii, jet urinar cu presiunea slaba, jet urinar intermitent sau intrerupt, urinare dificila, urinare prelungita, senzatia de golire incompleta a vezicii urinare, retentia de urina "blocajul" de urinapseudoincontinenta prin prea plin urina care ramane in vezica depaseste capacitatea de stocare a vezicii si pacientul urineaza, adenomcauze deprostata, "prin prea plin"!

Diagnosticul adenomului de prostata si a posibilelor sale complicatii se stabilesc de catre medicul specialist urolog in urma examinarii clinice a tuseului rectal si investigatiilor paraclinice.

Dintre investigatii mentionam cele bioumorale : probe de functie renala, probe urinare sumarul de urina, urocultura si nu in ultimul rand antigenul specific prostatic PSA si fractiunea lui libera freePSAcare ne orienteaza asupra benignitatii dezvoltarii prostatice. Ecografia de aparat urinar este obligatorie pentru masurarea volumului prostatic si a reziduului postmictional.

Ce înseamnă adenom de prostată

Anumite cazuri necesita efectuarea urografiei intravenoase si a examenelor urodinamice. Tratamentul adenomului de prostata este variat.

In functie de existenta complicatiilor, tratamentul este medicamentos pentru adenomul de prostata necomplicat si chirurgical pentru aparitia prostatita cronică flască. Aici adenomcauze deprostata cateva clase de medicamente: preparatele fitoterapice, alfa blocantele, inhibitorii de 5 alfa reductaza cat si combinatiile intre ele. Tratamentul chirurgical reprezinta excizia tesutului patologic al prostatei si se poate realiza prin mai multe tehnici: endoscopic transuretral sau clasic adenomectomia transvezicala.

In urma exciziei tesutului patologic se efectueaza examenul histopatologic al acestuia si se stabileste diagnosticul de certitudine al hipertrofiei prostatice adenomcauze deprostata. Mai exista si alte metode alternative la tratamentul chirurgical, cu indicatii limitate : hipertermia locala, crioterapia prostatei, stenturile prostatice, incizia transuretrala a prostatei.

Adenom de adenomcauze deprostata - tratament Adenom de prostata - tratament Adenomul de prostata are o evolutie naturala. In absenta tratamentului, evolutia este catre alterarea mictiunilor pana la retentie completa de urina. Suferinta indelungata determina decompensarea progresiva a vezicii urinare, urmata de decompensarea aparatului urinar superior si in final compromiterea functiei rinichilor, de multe ori ireversibila.